Cand temeri ma cufunda-n taina noptii-adanci,
Alerg mereu la Tine, Tu- Domn ce legeni prunci...
M-asez in poala ta, cu inima-npietrita
si fata mi-o acopar de lacrima pornita.
Eu n-am cuvinte, Doamne,
Sa-ti spun tot oful meu;
Iar de cerut, ti-as cere,
dar a vorbi mi-e greu.
M-apasa, Doamne- moartea- intregului pamant
A inimii din mine, si-a propriului cuvant.
Eu vreau sa fiu ca Tine, si-n voia Ta sa fiu,
Dar vad ceva in mine ce e doar gol, pustiu...
Un rau secat de vreme, de cuget, nebunie!
Un rau curgand odata, cu Duhul Tau- prin mine...
Eu n-am cuvinte Doamne
Sa-ti spun tot oful meu;
Iar de cerut ti-as cere,
dar a vorbi mi-e greu.
Te strang doar langa mine,
Lipit de pieptul meu,
Ca din a Ta iubire-
sa pot iubi si eu.
