Friday 18 February 2011

Neputinta...

















Doamne e groaznic sa fii neputincios sa vezi oamenii cum sufera, sa vrei sa faci ceva pentru ei pentru a le alina suferinta pentru a trimite departe motivul suferintei dar sa fii incapabil sa o faci...
SI daca s-ar sfarsi, poate ar fi mai bine, timpul trece si vindeca... suferinta ar disparea... de ambele parti. Ar ramane amintirea, lucrurile frumoase, o urma de regret si speranta reintalnirii...

Tuesday 15 February 2011

Dezintoxicare.






















Si m-am gandit ca va veni si acest moment, acest moment in care nu voi mai fi dependenta de nimic. Cred ca intr-adevar de abia dupa ce iesi de la dezintoxicare iti dai seama ce bine e cand ai scapat de viciu si ca tot ceea ce iti parea inainte bun era doar o iluzie, o stare care dura doar in prezenta drogului si care se transforma in rau in absenta lui.
Pacat ca la fel ca toti dependentii a trebuit sa ma lovesc tare ca sa ma pot trezi la realitate, sa vad ca "DROGUL" nu era decat un praf infect pe care eram dispusa sa dau prea mult, desi nu merita, pe care il doream prea mult, desi nu trebuia. Am fost naiva am incurcat tripurile cu realitatea si cand ma trezeam de dimineata inca aveam impresia ca tot ce vedeam era adevarat. Pana am ramas fara resurse si drogul nu a mai putut intra in posesia mea iar eu am fost nevoita sa vad urata realitate. Si desi detest amintirile acelor inchipuiri si urasc tot acest timp pierdut degeaba nu regret. De ce? Pentru ca am invatat. Pentru ca nu o sa repet greselile. Pentru ca in definitiv totul este bine acum ca mi-am revenit si nu mai exista tentatia. Pentru ca am descoperit lucruri care valoreaza mai mult si care ma fac fericita pe timp indelungat si nu exista nici cea mai mica sansa sa ma intristeze. Pentru ca am putut visa din nou, lucru la care renuntasem de mult. Pentru ca mi-am recapatat speranta si pofta de viata. Este incredibil cum renuntarea la viciu mereu a fost gandita de mine ca fiind un lucru negativ si s-a dovedit a fi exact pe dos. :)
Poate blogul asta este singurul lucru care imi mai aminteste de acea perioada din viata mea in care nu am mai fost eu, ma gandeam sa sterg si sa reincep, dar ar fi o negare a faptelor mele si a trecutului si nu sunt atat de lasa; imi recunosc greselile si trec peste ele. Ar suna dragut cliseul cu "e un nou inceput" dar nu il voi folosi, pentru ca viata are continuitate. Tot ce am trait pana acum m-a marcat intr-un fel sau altul, nu pot uita totul ca si cum nu ar fi fost si nici nu as vrea sa o fac indiferent cat de bine sau rau a fost. Cum spuneam, unele persoane au acest scop de a trece prin viata ta pentru a te invata; iti pot face rau la fel cum iti pot face bine - nu asta este ceea ce conteaza, nu persoanele conteaza ci scopul. Si din moment ce scopul a fost atins, atunci te poti declara fericit. In viata trebuie sa inveti din tot ce ti se intampla, altfel ce rost ar mai avea sa se intample? :)