I would make you stay...(In another life)

Am inchis usile, le-am zavorat; de 3 ori am intarit zidurile. Doar ca te-am uitat inauntru. Vreau sa ies si nu pot, fug de tine si chipul tau ma ajunge in gand, ma ascund de tine dar ma gasesti in vis. De ce nu ma lasi? De ce nu-mi dai pace? De ce ma privesti? Si cum de sti sa ma citesti atat de bine? Inchide-ma cu un oftat prelung, da-mi drumul din dulcea imbratisare, spulbera-mi visele si nu-mi mai pazi somnul.

Unde te zboara timpul?

Am gasit in mine un zmeu ce se avanta spre zari necunoscute. Nimeni nu ma tinea din zborul meu, iar vantul, ma purta prin nori de ploaie. Pana am gasit in Tine mana blanda care sa ma poarte. Tu, copile cu ochi blanzi de miel, ma tii ca sa nu zbor prea departe. Tu, esti ca o stanca de care sunt prins, ca vantul sa nu ma duca pe carari ce de bunatate si iubire au fost de mult uitate.

Am trecut pe langa ei si i-am observat in detaliu. Fiecare cu solutia lui la o viata ce niciodata nu a fost menita sa fie a lor. Fiecare, cu esecul lui. Pendulul ceasurilor de care se agata involuntar ii arunca dintr-o extremitate in alta, nu stiu cand sunt fericiti si cand sunt tristi; atat de repede li se schimba starile. Cateodata, nauciti de jocul haotic al pendulului, aleg sa ii dea drumul. Si cad. Unde?... Nu au stiut niciodata.
Ignoranti, mandri, egoisti, invidiosi, nestatornici, mincinosi... toti sunt. De la cel mai mic, pana la cel mai mare. Le curge prin vene sange otravit si in firea lor stau ascunsi monstrii. Isi impun sa priveasca partea plina a paharului, facand acest act sa para plin de - cum vrei sa-i spui - marinimie, optimism, toleranta si orice alt cuvant care ar da o conotatie pozitiva acestei minciuni in care se atreneaza. Singuri isi inchid ochii cu minciunile lor si singuri aleg sa fie ignoranti. Nu au invatat ca adevarul elibereaza pentru ca ei niciodata n-au vrut sa stie adevarul. Nu ascunderea defectelor, ci constientizarea lor te face sa le accepti la altul si, cu timpul sa le educi la tine.

Din mandrie, aleg sa vada doar defectele celorlalti. Si vorbesc atat de mult despre ele, incat nu le mai ramane timp sa priveasca la ei. Daca s-ar vedea, i-ar intelege pe ceilalti, nu i-ar mai invinui sau judeca. Tot din mandrie, ei nu pot accepta ca cineva nu este ca ei. Daca esti mai bun, vor sta cu ochii pe tine; respiratia ta va deveni duh de cearta, iar bunatatea ta - prefacatorie.

Isi gasesc teorii si filosofii prin care se conving ca nu vor plati pretul vietii pline de uraciune pe care au dus-o. Dar cum ar putea o viata plina de urat sa aiba o moarte plina de frumos? Si cum ar putea o viata de sanse refuzate sa duca spre realizare?

Black and white

Poate nu voi intelege niciodata cum totul ajunge sa fie nimic, cum ceasul iubirii si trenul merg din inertie. Cum de motorul pe care l-ai oprit de atatea ori nu s-a innecat cu praful pe care l-ai aruncat in mine. M-am oprit in fiecare gara si la fiecare colt de drum,te-am cautat pe tine...

"Prea scurt" imi spune o prietena dupa ce ii cer parerea despre randurile de sus. Si poate prea rece...? RECE? Nu neaparat... resemnat.

...Scurt...

Da, scurt. Si cel mai important in esenta. Nu mai vreau vorbe fara fond, lucruri de umplutura, floricele si alti fluturasi. Am trecut de prima etapa a vietii si a blogului meu -viciile- pana acum a fost o perioada de tranzitie in care n-am mai vrut sa scriu si nici n-am mai vrut sa fiu citita. Surprinzator, desi nu aveam cum sa imi stiu dinainte destinul si nu mi-am inchipuit nicio clipa ca numele meu va fi scris pe paginile celei mai frumoase carti din univers (Cartea vietii), Infranarea este, cum s-ar spune etapa de maturitate a creatiei mele! In mod uimitor, nici iubirea nu si-a pierdut locul de cinste! Doar ca s-a maturizat si ea. Nu mai e iubire pasiune, ci agape. Implinirea? Da, o am. Am luat-o direct din mainile lui Dumnezeu... am gasit persoanele de calitate, am gasit iubirea desavarsita, rezolvari la probleme, liniste in vreme tulbure si tot ce mi-as fi putut dori.

Reciteam vechile postari... ma gandeam la cei carora le erau dedicate.. unii au plecat, au ales sa fie straini; altii si-au continuat propriul drum. nu s-au uitat inapoi. Pacat - nici in stanga nici in dreapta - si multi nu stiu unde duce drumul pe care se incapataneaza sa mearga. Altii mi-au ramas alaturi ori, s-au intors inapoi, iar pe unii... inca ii astept...