Monday 30 July 2012

Agonie si extaz







De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!" Psalmul 61:2

Cand am decis sa urc pe munte stiam ca va fi greu; defapt, chiar acesta a fost unul dintre motivele pentru care am vrut sa merg. Un alt motiv a fost ca mai stiam si altceva: va merita! Si asteptarile nu mi-au fost inselate.
Cum in ultimul timp mi-am antrenat mai mult neuronii decat genunchii slabanogi (
Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi. Isaia 35:3) drumul a fost o lunga agonie pana am decis sa il prind de mana pe Isus. La propriu. Atunci, am incetat sa ma duc cu capul inainte, am facut pasi mici dar siguri si am deschis ochii la frumusetile din jurul meu. Ramasesem doar eu cu El, ne bucuram de creatia Lui si cantam impreuna. Ma opream din cand in cand sa fac o poza, insa nu am reusit sa imortalizez nici jumatate din splendoarea pe care ochii mei au fost binecuvantati sa o vada.
Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.
Da..multi in viata ne concentram sa ajungem undeva si uitam sa privim la frumusetea drumului. Atunci devine un drum greu si anevoios, pe care obosim si ne fortam sa continuam. Cadem si de multe ori ramanem acolo nauciti. Cand ajungem la tinta ne bucuram ca am scapat. Insa bucuria nu va tine mult, o vom uita, ne vom aduce aminte doar ca a fost drumul greu si in definitiv nu am invatat nimic.
Eu am invatat sa ma bucur de drum, de oamenii cu care il parcurg, sa accept ca am nevoie de ajutor si sa fiu multumitoare, nu ca si cum ar fi o umilinta; cand primesti ajutor, primesti o data cu el si dragoste. Am invatat sa dau mai departe ceea ce primesc, sa am grija de ceilalti si sa veghez asupra celor mai slabi. Oh, da...sa nu uit: am invatat sa rad atunci cand sunt cazuta si plina de praf! Sa rad cu gura pana la urechi, stiindca El ma va ridica! <3


Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale.Psalmul 92:4