Geigei(jurnal de calatorie)

Agitata,prost dispusa si urmarita de ideea ca mi-am uitat telefonul(pe care defapt nu il uitasem) si pareo-ul acasa am parasit acest loc,la ora 7 p.m:



Am inghitit in sec cand mi s-a oferit locul de pe bancheta din spate.L-am impartit cu o tipa blonda desenata pe fata de perna si desi nu planuisem sa imi amenajez un culcus acolo,Domnul mi-a gasit un prosop imens pe care l-am folosit drept paturica.
Somnul meu s-a incheiat brusc pe la 3 cand am facut schimb de roluri cu mama,care era pe locul din dreapta soferului.De atunci pana la 8 jumatate cand am ajuns in Thessaloniki am stat cu ochii lipiti de parbriz.In cele din urma am schimbat parbrizul cu ecranul camerei foto si uite cam ce a iesit:






Ultimele 3 poze au costat 80 de euro.Inca nu le-am achitat.


(In graba noastra si fiindca nu gaseam un loc de parcare,tata a decis sa intre intr-un lant vicios de masini parcate -ă ău- neregulamentar.Nu cred ca am stat mai mult de 10 minute.Cand ne-am intors baiatul cu biletele inca mai misuna printre zecile de masini ghinioniste.Am gasit si noi biletelul parfumat in parbriz.Hotarati ca in niciun caz amenda nu va fi platita acum am plecat. ajungand la Katerini,unde este prima noapte de cazare am solicitat mai multe informatii de la gazda:un nene tare simpatic si grasun cu care mi-am incercat engleza incordata. El ne-a spus ca in 10 zile daca amenda este platita in Thessaloniki,costul se va reduce la jumatate.Nu stiu cand vom avea timp sa trecem din nou pe acolo...si gandinduma intens la asta it hit me!-Asa e si cu pacatul,fugi de el,il ignori,il lasi nerezolvat.Ce urmeaza este evident.Situatia se complica.De multe ori daca ne-am rezolva problemele la timp,rezolvarea lor s-ar simplifica substantial.)


Intorcandu-ne la Geigei,un singur lucru vreau sa mai spun: Bouyourdi <3

Agonie si extaz

De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!" Psalmul 61:2

Cand am decis sa urc pe munte stiam ca va fi greu; defapt, chiar acesta a fost unul dintre motivele pentru care am vrut sa merg. Un alt motiv a fost ca mai stiam si altceva: va merita! Si asteptarile nu mi-au fost inselate.
Cum in ultimul timp mi-am antrenat mai mult neuronii decat genunchii slabanogi ( Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi. Isaia 35:3) drumul a fost o lunga agonie pana am decis sa il prind de mana pe Isus. La propriu. Atunci, am incetat sa ma duc cu capul inainte, am facut pasi mici dar siguri si am deschis ochii la frumusetile din jurul meu. Ramasesem doar eu cu El, ne bucuram de creatia Lui si cantam impreuna. Ma opream din cand in cand sa fac o poza, insa nu am reusit sa imortalizez nici jumatate din splendoarea pe care ochii mei au fost binecuvantati sa o vada.

Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.

Da..multi in viata ne concentram sa ajungem undeva si uitam sa privim la frumusetea drumului. Atunci devine un drum greu si anevoios, pe care obosim si ne fortam sa continuam. Cadem si de multe ori ramanem acolo nauciti. Cand ajungem la tinta ne bucuram ca am scapat. Insa bucuria nu va tine mult, o vom uita, ne vom aduce aminte doar ca a fost drumul greu si in definitiv nu am invatat nimic.
Eu am invatat sa ma bucur de drum, de oamenii cu care il parcurg, sa accept ca am nevoie de ajutor si sa fiu multumitoare, nu ca si cum ar fi o umilinta; cand primesti ajutor, primesti o data cu el si dragoste. Am invatat sa dau mai departe ceea ce primesc, sa am grija de ceilalti si sa veghez asupra celor mai slabi. Oh, da...sa nu uit: am invatat sa rad atunci cand sunt cazuta si plina de praf! Sa rad cu gura pana la urechi, stiindca El ma va ridica! <3

Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale.Psalmul 92:4

I would make you stay...(In another life)

Am inchis usile, le-am zavorat; de 3 ori am intarit zidurile. Doar ca te-am uitat inauntru. Vreau sa ies si nu pot, fug de tine si chipul tau ma ajunge in gand, ma ascund de tine dar ma gasesti in vis. De ce nu ma lasi? De ce nu-mi dai pace? De ce ma privesti? Si cum de sti sa ma citesti atat de bine? Inchide-ma cu un oftat prelung, da-mi drumul din dulcea imbratisare, spulbera-mi visele si nu-mi mai pazi somnul.

Unde te zboara timpul?

Am gasit in mine un zmeu ce se avanta spre zari necunoscute. Nimeni nu ma tinea din zborul meu, iar vantul, ma purta prin nori de ploaie. Pana am gasit in Tine mana blanda care sa ma poarte. Tu, copile cu ochi blanzi de miel, ma tii ca sa nu zbor prea departe. Tu, esti ca o stanca de care sunt prins, ca vantul sa nu ma duca pe carari ce de bunatate si iubire au fost de mult uitate.

Am trecut pe langa ei si i-am observat in detaliu. Fiecare cu solutia lui la o viata ce niciodata nu a fost menita sa fie a lor. Fiecare, cu esecul lui. Pendulul ceasurilor de care se agata involuntar ii arunca dintr-o extremitate in alta, nu stiu cand sunt fericiti si cand sunt tristi; atat de repede li se schimba starile. Cateodata, nauciti de jocul haotic al pendulului, aleg sa ii dea drumul. Si cad. Unde?... Nu au stiut niciodata.
Ignoranti, mandri, egoisti, invidiosi, nestatornici, mincinosi... toti sunt. De la cel mai mic, pana la cel mai mare. Le curge prin vene sange otravit si in firea lor stau ascunsi monstrii. Isi impun sa priveasca partea plina a paharului, facand acest act sa para plin de - cum vrei sa-i spui - marinimie, optimism, toleranta si orice alt cuvant care ar da o conotatie pozitiva acestei minciuni in care se atreneaza. Singuri isi inchid ochii cu minciunile lor si singuri aleg sa fie ignoranti. Nu au invatat ca adevarul elibereaza pentru ca ei niciodata n-au vrut sa stie adevarul. Nu ascunderea defectelor, ci constientizarea lor te face sa le accepti la altul si, cu timpul sa le educi la tine.

Din mandrie, aleg sa vada doar defectele celorlalti. Si vorbesc atat de mult despre ele, incat nu le mai ramane timp sa priveasca la ei. Daca s-ar vedea, i-ar intelege pe ceilalti, nu i-ar mai invinui sau judeca. Tot din mandrie, ei nu pot accepta ca cineva nu este ca ei. Daca esti mai bun, vor sta cu ochii pe tine; respiratia ta va deveni duh de cearta, iar bunatatea ta - prefacatorie.

Isi gasesc teorii si filosofii prin care se conving ca nu vor plati pretul vietii pline de uraciune pe care au dus-o. Dar cum ar putea o viata plina de urat sa aiba o moarte plina de frumos? Si cum ar putea o viata de sanse refuzate sa duca spre realizare?

Black and white

Poate nu voi intelege niciodata cum totul ajunge sa fie nimic, cum ceasul iubirii si trenul merg din inertie. Cum de motorul pe care l-ai oprit de atatea ori nu s-a innecat cu praful pe care l-ai aruncat in mine. M-am oprit in fiecare gara si la fiecare colt de drum,te-am cautat pe tine...

"Prea scurt" imi spune o prietena dupa ce ii cer parerea despre randurile de sus. Si poate prea rece...? RECE? Nu neaparat... resemnat.

...Scurt...

Da, scurt. Si cel mai important in esenta. Nu mai vreau vorbe fara fond, lucruri de umplutura, floricele si alti fluturasi. Am trecut de prima etapa a vietii si a blogului meu -viciile- pana acum a fost o perioada de tranzitie in care n-am mai vrut sa scriu si nici n-am mai vrut sa fiu citita. Surprinzator, desi nu aveam cum sa imi stiu dinainte destinul si nu mi-am inchipuit nicio clipa ca numele meu va fi scris pe paginile celei mai frumoase carti din univers (Cartea vietii), Infranarea este, cum s-ar spune etapa de maturitate a creatiei mele! In mod uimitor, nici iubirea nu si-a pierdut locul de cinste! Doar ca s-a maturizat si ea. Nu mai e iubire pasiune, ci agape. Implinirea? Da, o am. Am luat-o direct din mainile lui Dumnezeu... am gasit persoanele de calitate, am gasit iubirea desavarsita, rezolvari la probleme, liniste in vreme tulbure si tot ce mi-as fi putut dori.

Reciteam vechile postari... ma gandeam la cei carora le erau dedicate.. unii au plecat, au ales sa fie straini; altii si-au continuat propriul drum. nu s-au uitat inapoi. Pacat - nici in stanga nici in dreapta - si multi nu stiu unde duce drumul pe care se incapataneaza sa mearga. Altii mi-au ramas alaturi ori, s-au intors inapoi, iar pe unii... inca ii astept...

Choices

Nu am mai scris de mult si oricat mi-as fi dorit in vara asta sa o fac,pur si simplu nu am gasit destula tragere de inima. Incercam ca de obicei sa imi spun ca nu am o idee concreta si atunci de ce as scrie? dar pofta vine mancand si inspiratia scriind.
Nu stiu daca as da momentele astea de fericire si pace pe unele de chin.... presupun ca exista o doza de egoism aici. Cand eram macinata de ganduri scriam mult.. era o perioada fertila, nu-mi pasa cui impartasesc nenorocirea mea atata timp cat pentru ceva timp scapam de ea. Si acum? Acum ca sunt atat de bine.. de ce nu spun nimanui? de ce nu strig in gura mare cum ar trebui sa o fac?

Stiu ca de data asta sunt pe drumul cel bun; stiu ca multi imi vor sta in cale, doar ca acum nu mai sunt singura si nimic nu va mai fi greu si nu-mi va mai parea imposibil.

Cateodata acordam prea multa importanta unor lucruri care ne trag defapt inapoi, tinem cu dintii de ele desi tot ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti este sa le dam drumul. Ne incurcam cu lucrurile lumii, cu griji care nu isi au rostul cand in final plecam oricum fara nimic, asa cum am venit.
Conteaza cum alegem sa trecem prin viata asta: aruncand venin ori dand binecuvantari?

CHOOSE TO LOVE. . .rather than hate.
CHOOSE TO SMILE. . . rather than frown.
CHOOSE TO BUILD . . . rather than destroy.
CHOOSE TO PERSEVERE . . . rather than quit.
CHOOSE TO PRAISE . . . rather than gossip.
CHOOSE TO HEAL . . . rather than wound.
CHOOSE TO GIVE . . . rather than grasp.
CHOOSE TO ACT . . . rather than delay.
CHOOSE TO FORGIVE . . . rather than curse

Regret

Si pana la urma totul a devenit gri
Si totul s-a redus la plumb si urme sangerii
Oamenii, soarele, vantul, tu si amintirea ta
Ai pus capat la tot, cand inca se putea

Te plang si te condamn, ca daca nu traiai pentru tine, ai fi putut macar sa o faci pt altii, poate in definitiv asta era telul tau, de care niciodata nu ti-ai dat seama, pe care ai plecat fara sa il implinesti. Asta spuneau lacrimile din ochii tuturor, ca ai plecat fara sa il implinesti. N-as fi vrut sa ne despartim fara sa te imbratisez pt. ultima oara, dar nu am vrut sa te mai privesc sa vad ce ti-ai facut, era prea mult. Si ti-am spus cand am plecat, daca in viata mi-a fost mila sa te bat, pe lumea ailalta o ai promisa si stiu ca in momentul acela probabil ai fost fericit.
"Copil prostut, ce ai facut?.."