Poate nu voi intelege niciodata cum totul ajunge sa fie nimic, cum ceasul iubirii si trenul merg din inertie. Cum de motorul pe care l-ai oprit de atatea ori nu s-a innecat cu praful pe care l-ai aruncat in mine. M-am oprit in fiecare gara si la fiecare colt de drum,te-am cautat pe tine..."Prea scurt" imi spune o prietena dupa ce ii cer parerea despre randurile de sus. Si poate prea rece...? RECE? Nu neaparat... resemnat.
...Scurt...
Da, scurt. Si cel mai important in esenta. Nu mai vreau vorbe fara fond, lucruri de umplutura, floricele si alti fluturasi. Am trecut de prima etapa a vietii si a blogului meu -viciile- pana acum a fost o perioada de tranzitie in care n-am mai vrut sa scriu si nici n-am mai vrut sa fiu citita. Surprinzator, desi nu aveam cum sa imi stiu dinainte destinul si nu mi-am inchipuit nicio clipa ca numele meu va fi scris pe paginile celei mai frumoase carti din univers (Cartea vietii), Infranarea este, cum s-ar spune etapa de maturitate a creatiei mele! In mod uimitor, nici iubirea nu si-a pierdut locul de cinste! Doar ca s-a maturizat si ea. Nu mai e iubire pasiune, ci agape. Implinirea? Da, o am. Am luat-o direct din mainile lui Dumnezeu... am gasit persoanele de calitate, am gasit iubirea desavarsita, rezolvari la probleme, liniste in vreme tulbure si tot ce mi-as fi putut dori.
Reciteam vechile postari... ma gandeam la cei carora le erau dedicate.. unii au plecat, au ales sa fie straini; altii si-au continuat propriul drum. nu s-au uitat inapoi. Pacat - nici in stanga nici in dreapta - si multi nu stiu unde duce drumul pe care se incapataneaza sa mearga. Altii mi-au ramas alaturi ori, s-au intors inapoi, iar pe unii... inca ii astept...
