Regret

Si pana la urma totul a devenit gri
Si totul s-a redus la plumb si urme sangerii
Oamenii, soarele, vantul, tu si amintirea ta
Ai pus capat la tot, cand inca se putea

Te plang si te condamn, ca daca nu traiai pentru tine, ai fi putut macar sa o faci pt altii, poate in definitiv asta era telul tau, de care niciodata nu ti-ai dat seama, pe care ai plecat fara sa il implinesti. Asta spuneau lacrimile din ochii tuturor, ca ai plecat fara sa il implinesti. N-as fi vrut sa ne despartim fara sa te imbratisez pt. ultima oara, dar nu am vrut sa te mai privesc sa vad ce ti-ai facut, era prea mult. Si ti-am spus cand am plecat, daca in viata mi-a fost mila sa te bat, pe lumea ailalta o ai promisa si stiu ca in momentul acela probabil ai fost fericit.
"Copil prostut, ce ai facut?.."

Liniste

Nu stiu daca ratez sanse, nu stiu daca ratez iubiri ce ar fi putut fi frumoase daca as fi ales sa ma las in voia sortii, stiu doar ca e liniste si imi place prea mult ca sa las pe cineva sa o strice. Uneori regret, uneori ma simt prost si ma gandesc cum mi-ar fi mie, dar a venit vremea sa ma gandesc la mine si nu la ceilalti pentru ca nimeni nu stie sa aprecieze si atunci, de ce as face-o? De ce nu as fi cruda cu ceilalti pentru a-mi apara propria fericire?
Sunt fericita si impacata cu mine, iar in curand, o sa invat sa nu-mi mai para rau pentru voi.
Imi pare rau:(

Neputinta...

Doamne e groaznic sa fii neputincios sa vezi oamenii cum sufera, sa vrei sa faci ceva pentru ei pentru a le alina suferinta pentru a trimite departe motivul suferintei dar sa fii incapabil sa o faci...
SI daca s-ar sfarsi, poate ar fi mai bine, timpul trece si vindeca... suferinta ar disparea... de ambele parti. Ar ramane amintirea, lucrurile frumoase, o urma de regret si speranta reintalnirii...

Dezintoxicare.

Si m-am gandit ca va veni si acest moment, acest moment in care nu voi mai fi dependenta de nimic. Cred ca intr-adevar de abia dupa ce iesi de la dezintoxicare iti dai seama ce bine e cand ai scapat de viciu si ca tot ceea ce iti parea inainte bun era doar o iluzie, o stare care dura doar in prezenta drogului si care se transforma in rau in absenta lui.
Pacat ca la fel ca toti dependentii a trebuit sa ma lovesc tare ca sa ma pot trezi la realitate, sa vad ca "DROGUL" nu era decat un praf infect pe care eram dispusa sa dau prea mult, desi nu merita, pe care il doream prea mult, desi nu trebuia. Am fost naiva am incurcat tripurile cu realitatea si cand ma trezeam de dimineata inca aveam impresia ca tot ce vedeam era adevarat. Pana am ramas fara resurse si drogul nu a mai putut intra in posesia mea iar eu am fost nevoita sa vad urata realitate. Si desi detest amintirile acelor inchipuiri si urasc tot acest timp pierdut degeaba nu regret. De ce? Pentru ca am invatat. Pentru ca nu o sa repet greselile. Pentru ca in definitiv totul este bine acum ca mi-am revenit si nu mai exista tentatia. Pentru ca am descoperit lucruri care valoreaza mai mult si care ma fac fericita pe timp indelungat si nu exista nici cea mai mica sansa sa ma intristeze. Pentru ca am putut visa din nou, lucru la care renuntasem de mult. Pentru ca mi-am recapatat speranta si pofta de viata. Este incredibil cum renuntarea la viciu mereu a fost gandita de mine ca fiind un lucru negativ si s-a dovedit a fi exact pe dos. :)
Poate blogul asta este singurul lucru care imi mai aminteste de acea perioada din viata mea in care nu am mai fost eu, ma gandeam sa sterg si sa reincep, dar ar fi o negare a faptelor mele si a trecutului si nu sunt atat de lasa; imi recunosc greselile si trec peste ele. Ar suna dragut cliseul cu "e un nou inceput" dar nu il voi folosi, pentru ca viata are continuitate. Tot ce am trait pana acum m-a marcat intr-un fel sau altul, nu pot uita totul ca si cum nu ar fi fost si nici nu as vrea sa o fac indiferent cat de bine sau rau a fost. Cum spuneam, unele persoane au acest scop de a trece prin viata ta pentru a te invata; iti pot face rau la fel cum iti pot face bine - nu asta este ceea ce conteaza, nu persoanele conteaza ci scopul. Si din moment ce scopul a fost atins, atunci te poti declara fericit. In viata trebuie sa inveti din tot ce ti se intampla, altfel ce rost ar mai avea sa se intample? :)

Define

Nu am mai scris demult, imi uitasem si parola... de ce? pentru ca nu as fi vrut sa scriu lucruri triste, nu as fi vrut sa am amintiri neplacute si materiale pentru ca imi ajunge sa stiu ca in mintea mea vor fi mereu chit ca eu voi incerca sa le ascund si sa uit locul unde le-am ascuns. In zadar, caci ele se vor intoarce.
Acum scopul meu nu era sa ma lamentez ci sa imi astern anumite ganduri pe care le-am avut azi dimineata in timp ce incercam sa ma conving ca daca inchid ochii adorm. Ma gandeam ce cuvant ar defini relatia noastra si nu reusesc sa aleg intre a trece sau a merge sensurile fiind apropiate in acest caz. A trebuit sa trecem peste multe lucruri si sa mergem mai departe, certurile apareau si inca apar in fiecare zi cateodata sunt atat de obosita de cearta incat prefer sa o las balta si sa ma inchid in mine. Alte dati ma ajunge frica si ma intreb cat o sa mai rezistam asa pentru ca uneori simt ca nu mai pot continua. Dar trec peste si merg mai departe asa cum am facut mereu... ma intreb doar.. catre ce merg? si sper sa merg catre lumina pentru ca atunci cand drumul reprezinta intunericul ma gandesc doar la capatul drumului nu o fi tot intuneric...
Imi repet constant, conteaza ca ne iubim. Dar nu mai sunt aceeasi si nu mai stiu sa iubesc la fel si in mine se da o lupta intre iubire si orgoliu... de ce orgoliu? pentru ca imi este greu sa accept ca trec peste anumite lucruri peste care in mintea mea nu e normal sa trec... nu stiu daca asta este tocmai orgoliu, dar cateodata as vrea sa nu mai gandesc asa sa pot gandi ca la inceput sa nu imi mai pese de nimic decat de iubire.

O IUBESC!!

Dumnezeule cat pot sa o iubesc pe mama!!!O ADOR pur si simplu!
Este frumos sa ai o persoana care sti ca va fi intotdeauna acolo langa tine indiferent de ce s-ar intampla si indiferent de ce i-ai face.
Deseori vin nervoasa acasa si are si ea un defect, eu ii spun sa nu ma bage in seama sa nu imi spuna nimic sa nu vorbeasca cu mine si ea pur si simplu nu poate sa taca si trebuie sa spuna ceva care sa imi gadile mie un nerv si asa imi vars toti nervii pe ea desi incerc sa fiu calma. Pe urma imi pare rau, dar unele cuvinte dor chiar si atunci cand sti ca persoana care le-a spus nu gandeste cu adevarat acele lucruri si stiu asta destul de bine.
Totusi ea este cea care ma intelege si care este alaturi de mine mereu. Mami am nevoie de bani pentru una pentru alta mama imi da cateodata imi este si jena sa ii mai cer as face orice sa nu fiu nevoita sa ii cer ei bani. Mama ma asculta cand am vreo problema cu prietenul, mama ma lasa afara pana tarziu si saraca ma mai asteapta si cu masa si eu ca o nesimtita pentru ca din nou vin cu nervi ii spun ca nu vreau sa mananc si o las sa manance singurica :( Mamei ii spun ca am chiulit intr-o zi, dar ca o sa imi motivez absentele si ea ma intelege.
Ei ii povestesc absolut tot si ma stie exact asa cum sunt si ma accepta. Se zice ca trebuie sa iti respecti mama macar pentru ca te-a adus pe lume.. eu o ador pe a mea pentru ca ma suporta si m-a crescut pana acum si urasc atunci cand eu fac o prostie iar tata se leaga de mama si de educatia pe care mi-a dat-o ea, pentru ca daca el ar fi fost in stare sa faca ceva, atunci probabil nu as mai fi facut acea prostie.
Asa ca o eu o iubesc pe mama pentru ca macar ea face ceva, nu conteaza daca este corect sau gresit, ea face ceva!

Poezie la minut

Regret cuvinte spuse-n plus,
Dar nu credeam ca tu vreodata
Vei asculta ce am de spus
Sunt doar o alta fata.

Gandesc cu voce tare,
Ranesc ce-i omenesc,
In fiinta ta pe care
Atata o iubesc.

Scrisa mai demult..dar se potriveste momentului.