Nu stiu daca ratez sanse, nu stiu daca ratez iubiri ce ar fi putut fi frumoase daca as fi ales sa ma las in voia sortii, stiu doar ca e liniste si imi place prea mult ca sa las pe cineva sa o strice. Uneori regret, uneori ma simt prost si ma gandesc cum mi-ar fi mie, dar a venit vremea sa ma gandesc la mine si nu la ceilalti pentru ca nimeni nu stie sa aprecieze si atunci, de ce as face-o? De ce nu as fi cruda cu ceilalti pentru a-mi apara propria fericire?
Sunt fericita si impacata cu mine, iar in curand, o sa invat sa nu-mi mai para rau pentru voi.
Imi pare rau:(
