Choices

Nu am mai scris de mult si oricat mi-as fi dorit in vara asta sa o fac,pur si simplu nu am gasit destula tragere de inima. Incercam ca de obicei sa imi spun ca nu am o idee concreta si atunci de ce as scrie? dar pofta vine mancand si inspiratia scriind.
Nu stiu daca as da momentele astea de fericire si pace pe unele de chin.... presupun ca exista o doza de egoism aici. Cand eram macinata de ganduri scriam mult.. era o perioada fertila, nu-mi pasa cui impartasesc nenorocirea mea atata timp cat pentru ceva timp scapam de ea. Si acum? Acum ca sunt atat de bine.. de ce nu spun nimanui? de ce nu strig in gura mare cum ar trebui sa o fac?

Stiu ca de data asta sunt pe drumul cel bun; stiu ca multi imi vor sta in cale, doar ca acum nu mai sunt singura si nimic nu va mai fi greu si nu-mi va mai parea imposibil.

Cateodata acordam prea multa importanta unor lucruri care ne trag defapt inapoi, tinem cu dintii de ele desi tot ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti este sa le dam drumul. Ne incurcam cu lucrurile lumii, cu griji care nu isi au rostul cand in final plecam oricum fara nimic, asa cum am venit.
Conteaza cum alegem sa trecem prin viata asta: aruncand venin ori dand binecuvantari?

CHOOSE TO LOVE. . .rather than hate.
CHOOSE TO SMILE. . . rather than frown.
CHOOSE TO BUILD . . . rather than destroy.
CHOOSE TO PERSEVERE . . . rather than quit.
CHOOSE TO PRAISE . . . rather than gossip.
CHOOSE TO HEAL . . . rather than wound.
CHOOSE TO GIVE . . . rather than grasp.
CHOOSE TO ACT . . . rather than delay.
CHOOSE TO FORGIVE . . . rather than curse

Regret

Si pana la urma totul a devenit gri
Si totul s-a redus la plumb si urme sangerii
Oamenii, soarele, vantul, tu si amintirea ta
Ai pus capat la tot, cand inca se putea

Te plang si te condamn, ca daca nu traiai pentru tine, ai fi putut macar sa o faci pt altii, poate in definitiv asta era telul tau, de care niciodata nu ti-ai dat seama, pe care ai plecat fara sa il implinesti. Asta spuneau lacrimile din ochii tuturor, ca ai plecat fara sa il implinesti. N-as fi vrut sa ne despartim fara sa te imbratisez pt. ultima oara, dar nu am vrut sa te mai privesc sa vad ce ti-ai facut, era prea mult. Si ti-am spus cand am plecat, daca in viata mi-a fost mila sa te bat, pe lumea ailalta o ai promisa si stiu ca in momentul acela probabil ai fost fericit.
"Copil prostut, ce ai facut?.."

Liniste

Nu stiu daca ratez sanse, nu stiu daca ratez iubiri ce ar fi putut fi frumoase daca as fi ales sa ma las in voia sortii, stiu doar ca e liniste si imi place prea mult ca sa las pe cineva sa o strice. Uneori regret, uneori ma simt prost si ma gandesc cum mi-ar fi mie, dar a venit vremea sa ma gandesc la mine si nu la ceilalti pentru ca nimeni nu stie sa aprecieze si atunci, de ce as face-o? De ce nu as fi cruda cu ceilalti pentru a-mi apara propria fericire?
Sunt fericita si impacata cu mine, iar in curand, o sa invat sa nu-mi mai para rau pentru voi.
Imi pare rau:(

Neputinta...

Doamne e groaznic sa fii neputincios sa vezi oamenii cum sufera, sa vrei sa faci ceva pentru ei pentru a le alina suferinta pentru a trimite departe motivul suferintei dar sa fii incapabil sa o faci...
SI daca s-ar sfarsi, poate ar fi mai bine, timpul trece si vindeca... suferinta ar disparea... de ambele parti. Ar ramane amintirea, lucrurile frumoase, o urma de regret si speranta reintalnirii...

Dezintoxicare.

Si m-am gandit ca va veni si acest moment, acest moment in care nu voi mai fi dependenta de nimic. Cred ca intr-adevar de abia dupa ce iesi de la dezintoxicare iti dai seama ce bine e cand ai scapat de viciu si ca tot ceea ce iti parea inainte bun era doar o iluzie, o stare care dura doar in prezenta drogului si care se transforma in rau in absenta lui.
Pacat ca la fel ca toti dependentii a trebuit sa ma lovesc tare ca sa ma pot trezi la realitate, sa vad ca "DROGUL" nu era decat un praf infect pe care eram dispusa sa dau prea mult, desi nu merita, pe care il doream prea mult, desi nu trebuia. Am fost naiva am incurcat tripurile cu realitatea si cand ma trezeam de dimineata inca aveam impresia ca tot ce vedeam era adevarat. Pana am ramas fara resurse si drogul nu a mai putut intra in posesia mea iar eu am fost nevoita sa vad urata realitate. Si desi detest amintirile acelor inchipuiri si urasc tot acest timp pierdut degeaba nu regret. De ce? Pentru ca am invatat. Pentru ca nu o sa repet greselile. Pentru ca in definitiv totul este bine acum ca mi-am revenit si nu mai exista tentatia. Pentru ca am descoperit lucruri care valoreaza mai mult si care ma fac fericita pe timp indelungat si nu exista nici cea mai mica sansa sa ma intristeze. Pentru ca am putut visa din nou, lucru la care renuntasem de mult. Pentru ca mi-am recapatat speranta si pofta de viata. Este incredibil cum renuntarea la viciu mereu a fost gandita de mine ca fiind un lucru negativ si s-a dovedit a fi exact pe dos. :)
Poate blogul asta este singurul lucru care imi mai aminteste de acea perioada din viata mea in care nu am mai fost eu, ma gandeam sa sterg si sa reincep, dar ar fi o negare a faptelor mele si a trecutului si nu sunt atat de lasa; imi recunosc greselile si trec peste ele. Ar suna dragut cliseul cu "e un nou inceput" dar nu il voi folosi, pentru ca viata are continuitate. Tot ce am trait pana acum m-a marcat intr-un fel sau altul, nu pot uita totul ca si cum nu ar fi fost si nici nu as vrea sa o fac indiferent cat de bine sau rau a fost. Cum spuneam, unele persoane au acest scop de a trece prin viata ta pentru a te invata; iti pot face rau la fel cum iti pot face bine - nu asta este ceea ce conteaza, nu persoanele conteaza ci scopul. Si din moment ce scopul a fost atins, atunci te poti declara fericit. In viata trebuie sa inveti din tot ce ti se intampla, altfel ce rost ar mai avea sa se intample? :)