Cateodata as vrea sa dau timpul inapoi, sa ma intorc la frumoasele zile cu soare cand intradevar era soare afara si in sufletul meu. Soarele inocentei, copilariei, soarele care aducea viata in mine care imi injecta cu razele sale entuziasmul, energia aceea specifica copiilor, pe care am pierdut-o partial acum ceva timp cand am realizat ca lumea nu se invarte in jurul globului meu de cristal, ci globul de cristal se invarte in jurul lumii, iar atunci cand se izbeste de aceasta lume dinafara lui se ciobeste din ce in ce mai mult pana se sparge si atunci eu cad.
Si a venit si momentul in care am cazut si atunci mi-am dat seama de multe lucruri si am inceput sa vad mai clar lumea in care traiesc, desi aceasta nu inceteaza a ma uimi in fiecare zi.
Spuneam ca vreau sa dau timpul inapoi, sa fiu copil si sa fim doar noi sa nu fie nimeni intre noi, sa ne certam din lucruri marunte, sa stam cu orele afara jucandu-ne pititea, cautand cutii pentru puii de pisici sau catei, catarandu-ne pe garaje dupa mingii sau fluturasi, ori in copaci si pe garduri ca sa furam fructe necoapte, putin acrisoare din lipsa rabdarii de a mai astepta momentul in care acestea se coc. Imi este dor si imi vine cateodata sa strig din nou "mama lui Irineeeeei?!O lasati pe Irina afara?:o3 "
Imi este dor de iernile in care ne dadeam cu saniuta pe "munte", de datile in care ieseam cu rolele sau ne jucam de-a bucataria ori cu papusile. Imi este dor de Irina care astepta sa terminam noi cipsurile si pe urma se ducea, isi cumpara si ea si nu ne dadea la niciuna.
Imi este dor RAU de voi, de noi. Dar fiecare a luat-o pe drumul ei, fiecare a gasit pe cineva, fiecare si-a daruit viata cuiva si asta ne-a despartit si este oarecum normal.
